- Țeavă PPR (polipropilenă)
- Țevi de plastic îmbinate prin sudură cu un aparat de lipit, iar îmbinarea devine monolit. Pentru apă rece merg cele simple, pentru apă caldă și încălzire — cele armate cu aluminiu sau fibră de sticlă, ca să nu se lase de la căldură. E varianta cea mai răspândită și mai ieftină în apartamentele din Moldova. Cum găsești un instalator în Chișinău →
- Țeavă multistrat (metaloplast)
- Țeavă din plastic, un strat subțire de aluminiu și iar plastic. Se îndoaie cu mâna și își ține forma, se îmbină cu fitinguri cu filet sau presate. Cele cu filet pot cere strângere în timp, de aceea nu se zidesc în perete. Fitingurile presate sunt mai sigure, dar cer sculă specială.
- PEX (polietilenă reticulată)
- Țeavă flexibilă care rezistă la temperaturi mari și suportă înghețul apei mai bine decât țevile rigide. Se folosește des la încălzirea în pardoseală și la distribuția pe colector. Se îmbină cu manșoane glisante sau fitinguri presate.
- Colector (distribuitor)
- O țeavă cu mai multe ieșiri, de la care fiecare consumator primește țeava lui. Avantajul: poți închide un singur punct fără să oprești apa în toată casa, iar presiunea e mai uniformă. Dezavantajul: mai multe țevi și o instalație mai scumpă. La încălzirea în pardoseală colectorul e obligatoriu.
- Sifon
- Partea curbată a scurgerii de sub chiuvetă, cadă sau rigolă de duș, în care stă apă. Apa aceea e un dop care nu lasă mirosul de canalizare să intre în casă. Dacă miroase din chiuvetă, primul lucru verificat e sifonul: s-a uscat, s-a înfundat sau a fost montat fără cot.
- Clapetă de sens (supapă de reținere)
- Lasă apa să treacă doar într-o direcție. Se pune, de exemplu, după pompă, ca apa să nu se întoarcă în fântână, și pe intrarea în boiler. Fără ea pompa poate porni prea des.
- Reductor de presiune
- Scade și stabilizează presiunea apei la intrarea în apartament. Trebuie când la etajele de jos presiunea e uneori mare: ea scurtează viața bateriilor, a racordurilor flexibile și a boilerului. Se montează după filtrul de impurități.
- Vas hidrofor (acumulator hidraulic)
- Rezervor cu membrană de cauciuc pentru alimentarea cu apă a unei case. Pompa îl umple sub presiune și se oprește, iar apa vine din rezervor până scade presiunea. Așa pompa pornește mai rar și ține mai mult. Presiunea aerului din vas se verifică cam o dată pe an.
- Hidrofor (stație de pompare)
- Pompă, vas și presostat într-un singur set — în Moldova i se spune simplu hidrofor. Se potrivește la o fântână sau un puț puțin adânc, când apa e aproape de suprafață. Pentru un foraj adânc se pune pompă submersibilă în foraj, iar vasul — în casă.
- Boiler
- Rezervor în care apa se încălzește cu o rezistență electrică sau de la centrală. Unul electric de 50–80 de litri e standardul pentru un apartament. Boilerul cu încălzire indirectă se leagă la centrala pe gaz și e potrivit când casa are multe puncte de apă caldă. Anodul de magneziu se schimbă o dată la 1–2 ani, altfel rezervorul ruginește mai repede.
- Centrală cu două circuite (mixtă)
- Centrala pe gaz care încălzește și caloriferele, și apa caldă de la robinet, fără boiler separat. E alegerea cea mai frecventă în apartamentele din Chișinău cu încălzire autonomă. Minusul: când umpli cada și deschizi încă un robinet, temperatura apei poate „juca”. Cum găsești un meseriaș pentru centrala termică în Chișinău →
- Centrală în condensare
- Centrală pe gaz care recuperează căldură în plus din vaporii de apă din gazele arse. Consumă mai puțin gaz decât una clasică, mai ales cu încălzire la temperatură joasă — în pardoseală sau cu calorifere mari. Are nevoie de evacuarea condensului în canalizare și costă mai mult — de la 15 000–20 000 de lei centrala.
- Coș coaxial
- Țeavă în țeavă: pe cea interioară ies gazele arse, pe cea exterioară intră aer din stradă spre centrală. Permite montarea unei centrale cu cameră închisă lângă un perete exterior, fără coș de fum clasic. Montajul trebuie să respecte cerințele serviciului de gaze.
- Vas de expansiune
- Vas cu membrană în circuitul de încălzire, unde intră apa în plus când se încălzește și se dilată. Fără el presiunea sare și se deschide supapa de siguranță. Dacă centrala arată când presiune mare, când mică, meșterul verifică întâi acest vas.
- Bypass (ocolire)
- O punte între tur și retur la calorifer sau pe lângă un nod al instalației. Permite să închizi sau să scoți un calorifer fără să oprești toată coloana și lasă apei o cale ocolitoare. În blocurile cu încălzire centralizată nu se pune robinet termostatic pe calorifer fără bypass.
- Cap termostatic
- Se montează pe robinetul caloriferului și închide singur debitul când în cameră e cald. Poți ține 19 °C în dormitor și 22 °C în camera copilului, economisind gaz. Perechea robinet plus cap costă de la 200–400 de lei.
- Calorifer bimetalic
- Calorifer cu canale de oțel în interior și corp de aluminiu în exterior. Oțelul ține presiunea și apa de proastă calitate din rețelele centralizate, aluminiul cedează repede căldura. Pentru apartamentele cu încălzire centralizată e o alegere mai sigură decât cel din aluminiu simplu.
- Încălzire în pardoseală (cu apă)
- Țevi în șapă prin care circulă apă caldă de la centrală. Încălzește uniform, la temperatură mică a apei — în jur de 35–45 °C. Cere colector cu amestec, calculul pasului de pozare și izolație bună sub țevi. Manopera pornește orientativ de la 250–400 de lei pe m², fără șapă.
- Probă de presiune
- Verificarea instalației la presiune mărită înainte de a ascunde țevile în perete sau în șapă. Instalația se umple cu apă și se ține la presiune peste cea de lucru, de obicei o jumătate de oră sau mai mult: dacă acul manometrului nu coboară, nu sunt scurgeri. Fără probă nu se zidește nimic — roagă meșterul să-ți arate rezultatul.
- Sistem de instalare (cadru WC încastrat)
- Cadru metalic în perete pe care se agață vasul WC suspendat, cu rezervorul ascuns înăuntru. Arată ordonat și ușurează curățenia. Cadrul se fixează rigid în pardoseală și perete, iar clapeta de acționare rămâne accesibilă: prin ea se repară rezervorul.
